Constatăm, în ultimele zile, o tot mai mare preocupare a actualului Executiv faţă de problema pensionarilor angajaţi în sistemul bugetar de stat, fapt care îi deranjează pe unii şi îi mulţumeşte pe alţii. Ce facem cu acei salariaţi care au lucrat în sistemul public, iar după ieşirea la pensie mai doresc să continue activitatea, de cele mai multe ori pe acelaşi post şi cu aceleaşi atribuţii, diferită fiind doar situaţia juridică şi raportul de muncă, precum şi încasarea unei sume de bani, pe lângă salariu?

Apelând la logica elementară, găsim şi răspunsul. Indiferent de motivul pensionării (împlinirea vârstei prevăzute de lege, boală etc), există ceva anume care duce la încadrarea unei persoane în rândul pensionarilor. Este cât se poate de evident faptul că o persoană mai în vârstă face faţă mai greu provocării fizice sau presiunii psihice, în comparaţie cu una mult mai tânără. Iar acea persoană, care este pensionată pentru că e suficient de în vârstă pentru a părăsi câmpul muncii şi a deveni pensionar, este, pe de altă parte, capabilă 100% de muncă. În această situaţie devine inexistent motivul pensionării, din moment ce capacitatea de lucru nu îi este în niciun fel afectată.

Pe de altă parte, faptul că între o instituţie a statului român şi o anumită persoană au existat raporturi de muncă, încheiate pe cale legală, nu implică obligaţii ulterioare pentru niciuna dintre părţi. Mai degrabă, statul are obligaţia să asigure locuri de muncă pentru cât mai multe persoane, adică să reducă şomajul. Pensionarul are un venit cert şi constant, în schimb, în jurul său sunt mulţi alţii care sunt în căutarea unui loc de muncă. Cei tineri au nevoie de venituri pentru a-şi întemeia sau întreţine familiile. De o slujbă ce le asigură traiul zilnic. Am fost şi voi fi mereu adeptul sprijinirii tinerilor. Generaţiile care vin din urmă vor clădi în continuare această ţară. Dacă nu le oferim şansa unui loc de muncă, doar pentru că un pensionar de lux se ţine scai de funcţia publică pe care o ocupă, atunci să nu ne mirăm că tinerii pleacă şi vor pleca în număr şi mai mare din ţară.

Am convingerea că puterea actuală va ţine seama de aceste aspecte atunci când va decide în privinţa acceptării sau neacceptării pensionarilor în instituţiile publice. Sugestia mea nu este de a-i încuraja pe pensionari să lucreze în sistemul public, ci de a concepe şi implementa programe care să îi integreze pe piaţa muncii din sectorul privat, unde poate experienţa acumulată de-a lungul timpului ar putea fi foarte importantă.

Regret situaţia pensionarilor care mai doresc să lucreze la stat, dar de cea a tinerilor fără loc de muncă… mi se rupe sufletul.